Educația înfrumusețează caracterul. Te invităm să ni te alături în misiunea noastră de a facilita copiilor cu dizabilități accesul la educație.
Nicun gest nu este prea mic, niciun gînd nu este prea puțin.
Educația reprezintă singura șansă în viață a copiilor cu dizabilități. Când ai o deficiență senzorială spre exemplu, multe meserii care nu necesită o calificare profesională îți sunt inaccesibile din start. În plus, pentru a putea depăşi prejudecăţile şi lipsa de încredere, o persoană cu dizabilităţi trebuie să fie bine pregătită şi cu cunoştinţe solide în domeniul în care poate să își creeze o carieră.
Cu toate acestea, copiii cu dizabilităţi întâmpină o mulţime de bariere când vine vorba de accesul atât de vital la educaţie, de la instrumentele şi tehnologiile ajutătoare, care sunt foarte scumpe, până la reticienţa şi neîncrederea celorlalţi. Şcolile, în cea mai mare parte, nu sunt accesibile. Nu există rampe pentru copiii în scaun rulant, nu există materiale în Braille şi nici profesorii nu sunt pregătiţi astfel încât să ştie cum să interacţioneze şi cum să îi sprijine pe aceşti copii. Părinţii, de foarte multe ori, sunt copleşiţi şi nu ştiu cum ar putea să îşi susțină copiii, se luptă zi de zi cu costurile enorme, cu prejudecăţiile proprii şi ale celorlalţi şi cu teama permanentă pentru securitatea copilului. Mulţi aleg, în cele din urmă, să îşi ţină copiii acasă din dorinţa de a-i proteja, fără să realizeze însă că astfel le distrug şansele de incluziune socială pentru totdeauna.
Misiunea noastră este să oferim copiilor cu dizabilităţi și fără posibilităţi, șansa unui acces neîngrădit la educaţie. Prin intermediul fundaţiei vrem atît să creştem gradul de conştientizare și de integrare la nivel naţional cât și să îmbunătăţim accesibilitatea în şcoli prin cumpărarea de echipamente asistive pentru copii, acțiuni de instruire pentru utilizarea acestora, intenționăm să accesibilizăm materialele şi manualele şcolare inclusiv prin transcrierea acestora în limbaj Braille, să consiliem şi să sprijinim părinţii copiilor cu dizabilități pentru a asigura o tranziție mai bună din familie către societate.
Din Compasiune ne străduim să Includem în structurile funcționale ale societății copiii cu dizabilități și fără posibilități pentru ca aceștia să aibă Acces la Educație.
Facem acest lucru în mod Transparent înțelegând că numai astfel putem ajuta la Dezvoltarea unor caractere Demne, Puternice și Independente.
Numele meu este Sorin Ţaţa şi sunt o persoană cu dizabilităţi şi părinte al unui copil cu dizabilităţi. De peste 14 ani sunt activist pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Iniţial am fost voluntar într-o serie de organizaţii nonguvernamentale, iar ulterior am ajuns să lucrez în acest domeniu.
Am început ca angajat al Asociaţiei Nevăzătorilor din România, iar în prezent lucrez pentru Consiliul Naţional al Dizabilităţii din România, o federaţie compusă din asociaţii reprezentative pentru aproape toate tipurile de dizabilităţi. De anul acesta, 2022, sunt membru în Consiliul Director al Forumului European al Dizabilităţii, o organizaţie umbrelă care apără şi promovează drepturile a peste 100 de milioane de persoane cu dizabilităţi din Europa.
Sunt beneficiarul ambelor sisteme de învăţământ: şcoala primară am făcut-o în învăţământul special pentru nevăzători şi deficienţi de vedere, iar liceul, şi apoi facultatea în învăţământul de masă.
Mai târziu, lucrând zi de zi cu persoane şi copii cu dizabilităţi, mi-am dat seama că astea sunt doar vârful icebergului. Sunt o mulţime de alte costuri care intervin datorită dizabilităţii. Vorbim aici de terapii, transport, meditaţii, adaptări, intervenţii medicale şi lista continuă.
În viaţa mea profesională am dat peste cazuri sfâşietoare. Părinţi care se mută sute de kilometri ca să fie aproape de o şcoală unde copiii lor să poată primi o educaţie adecvată, lăsând totul în urmă şi luând viaţa de la 0 într-un alt oraş sau într-o altă ţară, oameni simpli care muncesc până la epuizare şi renunţă la orice altceva doar ca să poată acoperi nevoile speciale ale copilului, părinţi care îşi sacrifică viaţa profesională doar ca să stea acasă şi să îşi îngrijească copilul. Spun “nevoi speciale” dar ele sînt doar nevoile normale ale oricărui om cu dizabilităţi pe care societatea în ansamblul ei nu le-a prevăzut pentru integrare.
Educația este cea care m-a ajutat să răzbat în viață. Spre deosebire de mulți alți copii cu dizabilități, părinții mei au reușit, cu sacrificii uriașe, să mă susțină și să mă încurajeze la fiecare pas. Cheltuielile pentru dispozitivele şi tehnologiile ajutătoare sunt imense. Ca să vă faceţi o idee, o maşină de scris în Braille, cu care un copil învaţă să scrie, pleacă de la 5000 de lei. Abonamentul pentru un simplu program care îmi permite mie ca nevăzător să lucrez pe un computer şi să scriu aceste rânduri, costă peste 600 de euro în fiecare an. O imprimantă Braille, pleacă de la 3500 de euro. Gândiţi-vă cam câte familii cu venituri medii din România îşi pot permite astfel de costuri.
Din păcate, există mulți părinți care, copleșiți, renunţă pe parcurs sau care îşi lasă pur şi simplu de izbelişte copilul cu dizabilităţi. Acești copii își pierd demnitatea iar uneori odată cu ei se pierde un potențial major pentru întreaga umanitate. În loc să fie de folos familiei și societății, acești copii devin oameni condamnati la o viaţă de dependenţă şi neputinţă.
Scopul meu este să ajut aceşti copii lăsaţi singuri şi să sprijin, pe cât de mult posibil, părinţii care vor, dar nu pot.